Oraşul Bârlad așezat în cadrul Podișului Central Moldovenesc, atestat documentar din 1408, a apărut şi s-a dezvoltat, pe malul drept al râului Bârlad, pe un teritoriu delimitat de dealurile înconjurătoare. Locul ocupat este la contactul dintre subunități ale Podișului Bârladului: Colinele Tutovei spre Vest și Dealurile Fălciului spre Est. În zona orașului afluează câteva văi care au înlesnit amenajarea de drumuri spre acest loc: Jeravățul, Trestiana, Valea Seacă. Dealurile ce-l înconjoară sunt: Dealul Mare, Dealul Vârlezul, Dealul Cimitirului și Dealul Tuguieta. Din valea Bârladului, orașul ocupă o parte a albiei majore, terasa de 3-5 metri și terasa de 25-30 metri altitudine relativă .
Deși au fost descoperite urme de locuire încă din perioada neolitică, ca așezare urbană, Bârladul începe să se formeze și să se dezvolte în perioada premergătoare întemeierii statelor medievale românești. Pentru această perioadă nu există date certe, privind întemeierea târgului, documentale nefăcând referiri iar asupra celor existente istoricii îşi exprimă rezerve. La fel de controversate sunt şi opiniile privind originea numelui oraşului, fiind avansate în decursul timpului mai multe ipoteze.
De-a lungul existenței sale orașul a cunoscut perioade de înflorire care alternau cu cele de declin. Marcus Bandinus, care a vizitat Bârladul prin 1646, spunea că orașul avea 600 de case și peste 5000 de locuitori. În 1708, Dimitrie Cantemir arată că „acest oraș era odinioară foarte mare” . Ceva mai târziu, în 1762, demnitarul englez J. Porter, arată că în oraș „sunt câteva ulițe bunișoare și case de neguțători cu un singur rând” .
Prosperitatea orașului era asigurată de comerț, de aici și numele generic de târg pe care l-a primit Bârladul. Pe lângă importanța economică, Bârladul s-a menținut ca centru politic, administrativ, reședință a vornicului Țării de Jos și a Ținutului Bârlad, apoi a Ținutului Tutova (între 1434 și 1864), reședință de județ (1864-1950), reședință de Regiune și de Raion (1956-1968), iar după 1968 a devenit municipiu în cadrul județului Vaslui .
Ca şi în cazul celor mai multe dintre oraşele româneşti, şi de altfel pe întregul glob , evoluţia treptată pe vatra actuală a fost condiţionată în mod complex de factorii economici şi de condiţiile urbigene ale cadrului natural . Evoluţia sa rapidă şi menţinerea poziţiei de târg important al Moldovei a fost favorizată în primul rând de funcţia comercială, afectată ulterior de transformările geo-politice din zonă datorate expansiunii Imperiului otoman în zonă.
Bârladul se înscrie, ca atare, în rândul oraşelor de poziţie geografică , pentru care rolul unor resurse sau condiţii naturale locale a fost secundar în raport cu rolul dominant al unui element poziţional major – situarea pe un important traseu comercial. Astfel, pe aici trecea principalul drum care făcea legătura dintre Marea Neagră şi Marea Baltică (pe linia Liov-Colomeea-Siret-Suceava-Iaşi-Bârlad-Cetatea Albă) , fiind loc de vad şi de popas . Opera de consolidare a oraşelor de pe acest drum, care a început sub Alexandru cel Bun a fost continuată de urmaşii săi, mai ales de Ştefan cel Mare care a acordat privilegii negustorilor ce se vor stabili în Bârlad şi Vaslui , a constituit o importantă premisă pentru dezvoltarea acestora. Tot aici, “drumul împărătesc” sau al Ţarigradului , era intersectat de drumul secundar ce venea dinspre Bacău spre Galaţi ori vechea reşedinţă de ţinut - Fălciu - şi vadul Prutului .
joi, 29 septembrie 2011
În loc de motto:
„Departe, spre zarea de unde vin norii
Și soarele adoarme-n noian se văpăi,
Și toamna se-nșiră fugarnici cocorii:
Acolo se-ngână păduri bârlădene
Cu streșini culcate pe tainice văi,
Cu lacuri ascunse-n adânc de poiene,
Și glas de pâraie, măi murgule, măi”.
George Tutoveanu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)