„Departe, spre zarea de unde vin norii
Și soarele adoarme-n noian se văpăi,
Și toamna se-nșiră fugarnici cocorii:
Acolo se-ngână păduri bârlădene
Cu streșini culcate pe tainice văi,
Cu lacuri ascunse-n adânc de poiene,
Și glas de pâraie, măi murgule, măi”.
George Tutoveanu